Chirurgia laparoscopică avansată înseamnă operații abdominale realizate prin câteva incizii mici, sub control video, în locul unei deschideri ample a abdomenului. Pentru o mare parte din patologia abdominală, de la pietrele la fiere și hernii până la afecțiuni oncologice atent selectate, abordul este descris de chirurgul Florin Graur drept o metodă modernă de tratament, larg folosită. Textul de mai jos explică etapele unei astfel de intervenții și criteriile după care se alege tehnica.
Ce înseamnă, concret, abordul laparoscopic
Laparoscopia este o tehnică minim-invazivă în care intervenția se realizează prin câteva incizii de mici dimensiuni. Prin ele se introduc o cameră video de înaltă rezoluție și instrumente fine, iar chirurgul operează urmărind imaginea mărită pe un monitor. Diferența față de chirurgia clasică, deschisă, ține de dimensiunea accesului în abdomen și, implicit, de felul în care organismul resimte operația.
La Cluj-Napoca, Dr. Florin Graur practică chirurgie laparoscopică avansată la Spitalul Humanitas (MedLife), într-un spectru care cuprinde litiaza veziculară, hernii, reflux gastroesofagian, patologie colorectală și afecțiuni oncologice. Nu orice caz se pretează însă acestui abord, iar decizia aparține medicului, după evaluare.
Etapele unei intervenții laparoscopice
Deși fiecare operație are particularitățile ei, descrierea de pe site urmărește aceeași înlănțuire de pași:
- evaluarea preoperatorie completă, în care echipa medicală explică fiecare etapă;
- anestezia generală, sub care se desfășoară întreaga intervenție;
- realizarea inciziilor mici și introducerea camerei video și a instrumentelor de lucru;
- operația propriu-zisă, sub control vizual, pe imaginea mărită de pe monitor;
- închiderea inciziilor cu fire fine;
- mobilizarea pacientului, care începe, de regulă, foarte devreme după operație.
Pentru a crea spațiul de lucru necesar, abdomenul este destins cu dioxid de carbon, un gaz care se elimină la finalul intervenției. Durata operației variază în funcție de complexitatea fiecărui caz, iar un disconfort la nivelul umerilor, cauzat de acest gaz, este descris ca fiind frecvent și trecător.
Ce afecțiuni se pretează acestui abord
Secțiunea de boli tratate de pe site arată cât de variat este spectrul. Apendicita acută, de exemplu, se operează laparoscopic prin trei incizii mici, iar abordul permite și explorarea întregii cavități abdominale, ceea ce este util atunci când diagnosticul nu este cert. Splenectomia se efectuează laparoscopic pentru splinele de dimensiuni normale sau moderat mărite, în timp ce splinele foarte voluminoase pot necesita un abord deschis. Același tip de abord apare în descrierile pentru hernia hiatală, pentru tumorile benigne ale stomacului și pentru unele complicații ale ulcerului gastro-duodenal.
Avantajele descrise pentru pacient
Comparativ cu operația deschisă, abordul laparoscopic este asociat, în materialele medicului, cu mai multe beneficii:
- incizii mici și cicatrici minime;
- durere postoperatorie redusă;
- spitalizare scurtă;
- revenire mai devreme la activitățile obișnuite;
- risc mai mic de complicații ale plăgii operatorii, precum infecțiile sau herniile apărute pe cicatrice.
Mobilizarea precoce, de la care pornește recuperarea, are și un rol practic: ridicarea din pat și pașii scurți reduc riscul de tromboză și ajută la reluarea tranzitului intestinal. Durata exactă a recuperării depinde, totuși, de tipul intervenției, de starea generală de sănătate și de particularitățile fiecărui pacient, motiv pentru care recomandările medicului curant au prioritate față de orice ghid general.
Clasic, laparoscopic sau robotic: cum se alege
Un principiu pe care Florin Graur îl subliniază este că nu fiecare pacient are nevoie de aceeași tehnică. Medicul operează pe întreg spectrul, adică clasic, laparoscopic și robotic asistat, iar abordul se alege după o evaluare atentă a cazului. Ceea ce contează, spune pagina de servicii, este rezultatul pentru pacient, nu tehnologia în sine.
Blogul medicului detaliază diferența dintre cele două tehnici minim-invazive. În chirurgia robotică, instrumentele sunt introduse tot prin incizii mici, dar sunt controlate de la o consolă, iar robotul nu operează singur: el reproduce mișcările chirurgului. Laparoscopia clasică este o tehnică matură, disponibilă în multe centre. Pentru numeroase operații frecvente, rezultatele celor două metode sunt comparabile în privința recuperării, iar diferențele devin mai relevante în cazuri complexe sau în zone anatomice greu accesibile.
Există și situații în care operația laparoscopică se convertește la cea clasică. Este vorba, de exemplu, despre inflamații severe sau despre aderențe rămase după mai multe operații anterioare, iar decizia se ia întotdeauna în interesul pacientului.
Un exemplu frecvent: operația vezicii biliare
Printre intervențiile frecvente realizate laparoscopic se numără operația de fiere prin laparoscopie, în care vezica biliară este îndepărtată în întregime, împreună cu calculii, prin câteva incizii mici. Operația nu vizează doar pietrele: organul se scoate complet, altfel calculii s-ar putea forma din nou. Alături de ea, pe lista intervențiilor minim-invazive frecvente se află repararea herniei inghinale cu plasă și operațiile pentru refluxul gastroesofagian și hernia hiatală.
Pregătirea și recuperarea
Înaintea operației urmează o evaluare preoperatorie completă, cu analize de sânge, electrocardiogramă, investigații imagistice specifice afecțiunii și consult anestezic. Medicul recomandă pe blog două ghiduri practice, unul despre pregătirea pentru operația laparoscopică și altul despre recuperarea după chirurgia minim-invazivă.
În intervalul de 24–48 de ore de după operație, pacientul este monitorizat până la trezirea completă din anestezie. Mobilizarea începe devreme, de multe ori chiar în ziua operației, alimentația se reia treptat, cu lichide și apoi cu alimente ușoare, iar durerea este controlată prin medicație. Externarea are loc adesea după una sau două zile, în funcție de tipul intervenției și de evoluție. Acasă, materialele medicului recomandă îngrijirea atentă a inciziilor, mișcare ușoară și frecventă și evitarea ridicării de greutăți în săptămânile de după intervenție.
Ghidul de recuperare enumeră și semnele care impun contactarea medicului: febra peste 38°C, roșeața sau secrețiile la nivelul inciziilor, durerea abdominală intensă, vărsăturile persistente, absența tranzitului intestinal sau îngălbenirea pielii. Controalele postoperatorii permit medicului să verifice evoluția, iar o parte dintre ele se pot desfășura online.
Pacienții cărora li s-a recomandat deja o operație clasică pot solicita o a doua opinie, pe baza documentelor medicale existente, pentru a afla dacă intervenția se poate realiza minim-invaziv. Analiza documentației se poate face și online, iar medicul este cel care spune deschis dacă situația impune o intervenție fără amânare.
Pe scurt, chirurgia laparoscopică înseamnă un acces mai redus în abdomen, o echipă care explică fiecare etapă și o tehnică aleasă după caz. Descrierea are caracter general și nu înlocuiește consultul medical de specialitate; indicația operatorie și alegerea tehnicii rămân la latitudinea medicului, după evaluarea fiecărui pacient.
