Prescripția extinctivă este termenul după care creditorul nu mai poate obține prin instanță plata unei datorii. În dreptul civil român, termenul general este de 3 ani și se aplică majorității creanțelor dintre persoane fizice, dintre persoane și firme sau dintre firme. Datoria nu dispare la expirarea lui, dar devine o obligație pe care debitorul o mai poate plăti doar de bunăvoie.
Care este termenul general de prescripție?
Termenul general de prescripție este de 3 ani și privește drepturile de creanță, adică dreptul de a cere o sumă de bani sau îndeplinirea unei obligații. Intră aici împrumuturile între persoane, facturile neplătite, chiriile restante sau despăgubirile pentru un contract neexecutat.
| Tipul dreptului | Termen orientativ | Exemple |
|---|---|---|
| Drepturi de creanță | 3 ani | Împrumut nerestituit, factură neachitată, chirie restantă |
| Drepturi reale care nu sunt declarate imprescriptibile | 10 ani | Situațiile pentru care legea nu prevede alt termen |
| Acțiunea în revendicare a proprietății | Imprescriptibilă, cu excepțiile prevăzute de lege | Recuperarea unui bun de la cel care îl deține fără drept |
| Constatarea nulității absolute | Imprescriptibilă | Contract încheiat cu încălcarea unei interdicții legale |
Legea prevede și termene speciale, mai scurte sau mai lungi, pentru anumite contracte. Încadrarea corectă a unei situații concrete se verifică de la caz la caz.
De când începe să curgă prescripția?
Prescripția începe să curgă din momentul în care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului său. În practică, momentul concret depinde de felul obligației:
- Datoria cu scadență fixă: termenul curge de la data scadenței, nu de la data semnării contractului.
- Datoria plătibilă în tranșe convenite: fiecare tranșă devine exigibilă la data stabilită, iar calculul se face separat pentru fiecare.
- Plățile periodice: la rate, chirii sau abonamente, fiecare sumă are propriul termen, care curge de la scadența ei.
- Despăgubirea pentru o faptă ilicită: termenul curge de când păgubitul a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea.
Ce întrerupe termenul de prescripție?
Termenul de prescripție se întrerupe atunci când debitorul recunoaște datoria sau când creditorul acționează în justiție. După întrerupere, începe să curgă un termen nou, de la zero.
Recunoașterea poate fi expresă, printr-un înscris semnat, sau poate rezulta din fapte: o plată parțială, plata unor dobânzi, o cerere de amânare sau de eșalonare. De aceea, un împrumut între cunoscuți se documentează bine din prima zi, așa cum se procedează la orice înțelegere descrisă în ghidul despre întrebările de pus la o achiziție mare.
Cererea de chemare în judecată întrerupe prescripția. Înainte de proces, datele exacte ale debitorului se confirmă la fel ca la verificarea unei firme înainte de semnarea unui contract. O simplă punere în întârziere a debitorului are același efect doar dacă este urmată de chemarea în judecată în termen de 6 luni.
Ce înseamnă suspendarea prescripției?
Suspendarea oprește temporar curgerea termenului, fără să îl ia de la capăt. După încetarea cauzei, termenul continuă cu timpul rămas. Prescripția este suspendată, de exemplu, între soți cât durează căsătoria, între părinți și copiii minori sau cât timp creditorul este împiedicat de o forță majoră să acționeze. Și negocierile purtate cu bună-credință între părți pot suspenda termenul, în limitele stabilite de lege.
Ce se întâmplă cu o datorie prescrisă?
O datorie prescrisă nu se stinge, ci își pierde protecția în instanță. Dacă debitorul o plătește de bunăvoie, chiar fără să știe că termenul a trecut, nu poate cere banii înapoi.
Prescripția nu este aplicată din oficiu de judecător. Debitorul trebuie să o invoce în fața primei instanțe, prin întâmpinare sau, cel mai târziu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Dacă nu o invocă la timp, procesul poate continua ca și cum termenul nu ar fi expirat.
Cum se calculează practic un termen de prescripție?
- Se identifică tipul dreptului și termenul aplicabil.
- Se stabilește data de la care termenul a început să curgă, de regulă scadența.
- Se caută toate momentele de întrerupere: plăți parțiale, recunoașteri scrise, procese începute.
- Se adaugă perioadele de suspendare, dacă există.
- Se compară data rezultată cu data la care s-ar depune cererea în instanță.
Același raționament se aplică și relațiilor de locuire, unde un contract de închiriere bine redactat fixează clar scadențele. Calculul pentru o situație anume, mai ales când există plăți parțiale sau corespondență între părți, se face împreună cu un avocat, iar informațiile de aici au caracter general.
