Viața adultă aduce, mai devreme sau mai târziu, o situație în care nu poți fi prezent personal acolo unde e nevoie de semnătura ta: lucrezi în altă țară, ești bolnav, ai un program care nu se potrivește cu cel al instituției sau pur și simplu vrei să îi permiți cuiva de încredere să se ocupe de o formalitate. Soluția obișnuită este procura, adică împuternicirea dată unei alte persoane să acționeze în numele tău.
Procura pare un act simplu, dar poate avea consecințe mari. De aceea merită să înțelegi ce permite, ce riscuri aduce și cum o poți retrage dacă te răzgândești sau dacă încrederea s-a pierdut.
Ce este, de fapt, o procură
Procura este documentul prin care o persoană, numită mandant, împuternicește pe alta, numită mandatar, să facă anumite acte juridice în numele ei. Ce face mandatarul în limitele procurii produce efecte ca și cum ar fi făcut persoana care a dat-o. Tocmai de aceea, formularea contează: ceea ce este scris acolo stabilește ce poate și ce nu poate face cel împuternicit.
Gândește-te la procură ca la o cheie dată cuiva: poate deschide doar o ușă sau mai multe, pentru o zi sau pentru mult timp. Dacă nu vrei ca persoana respectivă să intre în camere pe care nu le-ai avut în vedere, alege cheia potrivită, nu una universală.
Procura generală și procura specială
- Procura specială se referă la un act sau la o categorie clar delimitată: vânzarea unui anumit imobil, ridicarea unei sume, depunerea unui dosar, reprezentarea într-un anumit proces;
- Procura generală permite, de regulă, actele de administrare obișnuită, adică gestionarea curentă a unor bunuri sau interese, nu și actele cu consecințe mari, cum sunt vânzarea sau ipotecarea, care trebuie, în principiu, menționate expres.
În practică, cu cât procura e mai precisă, cu atât riscurile sunt mai mici. Dacă ai nevoie doar de o semnătură la o instituție, dă o procură specială, nu una largă, „pentru orice”.
Când ai nevoie de procură
Situațiile frecvente includ încheierea unui contract de vânzare-cumpărare când proprietarul se află în străinătate, ridicarea unui document sau a unei sume, reprezentarea la instituții publice, administrarea unei locuințe închiriate ori participarea la o ședință. În cazul ședințelor asociațiilor de proprietari, de exemplu, se cere de obicei o împuternicire scrisă pentru cine votează în locul proprietarului, iar forma și conținutul sunt stabilite de regulile asociației și de lege; merită să afli de la administrator ce se acceptă, mai ales dacă vrei să înțelegi mai bine cum funcționează deciziile comune, descrise în materialul despre conflictele cu vecinii și cu asociația de proprietari. Procura între soți apare adesea la acte privind bunuri comune; pentru cum se tratează acestea, citește și ghidul despre legea căsătoriei și a partajului în România.
Riscurile pe care merită să le cunoști
- mandatarul poate depăși limitele sau poate interpreta procura în avantajul lui;
- o procură prea largă poate fi folosită pentru acte pe care nu le-ai avut în vedere;
- dacă nu fixezi o durată, procura poate rămâne în vigoare mult timp, uneori fără ca tu să-ți mai amintești de ea;
- un document dat în alb sau semnat pe un text incomplet este foarte periculos;
- terții care nu știu că procura a fost retrasă pot continua să o accepte.
Există și metode practice de a reduce riscurile fără să complici lucrurile: păstrează o copie a procurii și a tuturor actelor făcute în baza ei, cere ca persoana împuternicită să îți arate documentele înainte de semnare și, pentru acte importante, discută telefonic cu cel care urmează să le semneze. Dacă mandatarul este o persoană apropiată, nu te jena să lămurești din start toate neclaritățile; relațiile bune se păstrează tocmai prin reguli clare.
Cum o redactezi cât mai sigur
- Alege o persoană în care ai încredere deplină și care înțelege ce are de făcut.
- Descrie precis actele permise: ce bun, ce instituție, ce sumă maximă sau ce condiții minime.
- Stabilește o perioadă de valabilitate și, dacă e cazul, o dată după care procura nu mai produce efecte.
- Notează clar ce nu are voie să facă mandatarul, de exemplu să cedeze procura altcuiva sau să vândă sub un anumit preț.
- Cere ca mandatarul să îți dea socoteală, în scris, după fiecare act important.
- Folosește forma cerută pentru actul respectiv; pentru anumite acte, legea impune forma autentică, la notar.
Cum o revoci
Poți retrage procura oricând consideri necesar, dar este important să faci acest lucru corect. Redactează o revocare în scris, preferabil în aceeași formă ca procura (dacă a fost făcută la notar, revocarea se face, de regulă, tot acolo). Anunță mandatarul și toate instituțiile sau persoanele cărora le-a fost prezentată procura, cerând, dacă se poate, și o confirmare scrisă. Recuperează exemplarele originale și păstrează dovada predării. Nu lăsa un înscris vechi în circulație; el poate crea probleme și după ani.
Se poate întâmpla ca procura să înceteze și din alte motive: expirarea termenului, îndeplinirea actului pentru care a fost dată, decesul uneia dintre părți sau pierderea capacității de a acționa. Chiar și așa, e prudent să faci un act de retragere și să păstrezi dovezi, mai ales dacă documentul a fost depus la bănci, la instituții sau la alte persoane care îl pot folosi mai departe.
Înainte de a semna sau de a retrage o procură, ia în calcul o scurtă consultație cu un notar sau cu un avocat. Costul este mic față de o vânzare făcută fără voia ta, iar un jurist poate adapta textul la situația concretă. Informațiile de mai sus sunt generale și nu înlocuiesc sfatul unui specialist.
Foto: Jakub Zerdzicki / Pexels
