Răgușeala care durează mai mult de două-trei săptămâni, fără o răceală recentă care s-o explice, merită evaluată de un medic ORL. Evaluarea începe cu discuția despre simptome și un examen al gâtului, iar de cele mai multe ori continuă cu vizualizarea corzilor vocale printr-o laringoscopie, adică examinarea laringelui cu o cameră sau cu o oglindă specială. Cauzele sunt frecvent benigne, dar uneori cer tratament sau investigații suplimentare.
Când este răgușeala o problemă care cere consult?
O răgușeală de câteva zile după o infecție respiratorie, o seară de țipat la un meci sau o zi de vorbit mult este obișnuită și se rezolvă, de regulă, cu repaus vocal și hidratare. Merită mers la medic dacă durează peste trei săptămâni, dacă apare fără o cauză evidentă, dacă se agravează sau dacă se însoțește de alte semne: dificultate la înghițire, durere de gât persistentă, tuse cu sânge, respirație șuierătoare, o umflătură în gât, scădere în greutate sau durere de ureche pe o singură parte. Fumătorii și cei care consumă frecvent alcool trebuie să fie și mai atenți.
Ce cauze are răgușeala persistentă?
Lista este lungă. Include inflamația corzilor vocale (laringite repetate), refluxul gastroesofagian care iritează laringele, utilizarea excesivă a vocii, mai ales la profesori, cântăreți și vânzători, polipii și nodulii de corzi vocale, chisturile, paralizia unei corzi vocale, afecțiuni tiroidiene, efectele unor medicamente, alergiile, fumatul și, mai rar, formațiuni tumorale ale laringelui. Faptul că aproape toate aceste cauze produc același simptom explică de ce nu poți ghici motivul singur și de ce examinarea directă contează.
Cum decurge consultul la medicul ORL?
Medicul întreabă de când ai simptomul, cum a apărut, dacă fumezi, dacă ai reflux, ce medicamente iei și cum folosești vocea în meserie. Apoi examinează gâtul, cavitatea bucală și gâtul la palpare, pentru a verifica ganglionii și tiroida. Pasul esențial este vizualizarea laringelui. Se poate face cu o oglinjoară specială, cu un endoscop rigid introdus prin gură sau cu un endoscop flexibil introdus prin nas. Ultima variantă, numită nazofibroscopie, permite să vezi corzile vocale în timp ce pacientul vorbește.
Ce este nazofibroscopia și doare?
Nazofibroscopia folosește un tub foarte subțire, flexibil, cu o cameră la capăt, introdus pe nas până în gât. Înainte, medicul poate pulveriza un anestezic local în nas, pentru confort. Pacientul poate simți o gâdilătură, presiune sau dorința de a strănuta, dar procedura durează de obicei câteva minute și nu doare puternic. Imaginile arată dacă corzile se mișcă normal, dacă au noduli, polipi, roșeață sau alte modificări. Explicații mai pe larg despre desfășurare și ce simți sunt în materialul despre nazofibroscopie și laringoscopia flexibilă.
Ce alte investigații se pot adăuga?
Dacă imaginea nu lămurește situația, medicul poate recomanda o strobolaringoscopie, care analizează în detaliu vibrația corzilor, o ecografie a gâtului sau a tiroidei, un CT sau RMN al regiunii gâtului, analize de sânge, evaluarea refluxului sau un consult la un logoped. Dacă se vede o formațiune suspectă, se poate face o biopsie, în timpul unei laringoscopii directe, uneori sub anestezie generală. Alegerea depinde de ce a arătat primul examen. Pentru alte proceduri endoscopice și pregătirea lor, merită parcursă și categoria despre endoscopie.
Cum poți descrie vocea medicului ORL?
Un mod util de a pregăti consultul este să observi ce se schimbă în voce: este răgușită permanent sau doar seara? Se pierde în timpul cântatului sau al vorbitului prelungit? Apare o voce «suflată», aerată, sau una aspră? Ai senzația de nod în gât sau te simți nevoit să te tot dregi? Aceste nuanțe diferențiază, de pildă, o problemă de suprasolicitare de una legată de reflux sau de o coardă vocală care nu se închide complet. Dacă ai o înregistrare veche a vocii tale, o poți arăta medicului, pentru comparație.
Cât de des are răgușeala o cauză gravă?
Majoritatea cazurilor au cauze benigne și răspund la tratament sau la schimbarea obiceiurilor. Totuși, tocmai pentru că între cauzele benigne și cele grave simptomul este același, medicii nu se bazează pe presupuneri. Un examen laringian scurt poate exclude o boală serioasă și poate lăsa omul liniștit, sau poate depista devreme o problemă care se tratează mai ușor la început. Aceasta este logica pentru care se insistă pe consult după trei săptămâni, nu pe așteptare.
Ce se poate face până la consult?
- Odihnește vocea: evită strigatul, șoptitul forțat și clătinatul gâtului.
- Bea lichide călduțe și evită aerul foarte uscat.
- Renunță, cât poți, la fumat și la alcool, care irită corzile.
- Nu lua pe cont propriu antibiotice sau tratamente repetate; nu ajută dacă cauza nu este infecțioasă.
- Notează ce te agravează și ce te ameliorează, ca să-i spui medicului.
Cum te pregătești pentru nazofibroscopie?
De obicei nu este nevoie de pregătire specială. Poți fi rugat să nu mănânci sau să nu bei cu puțin timp înainte, mai ales dacă se folosește anestezic local, pentru a evita senzația de înec. Spune dacă ai alergii la anestezice, dacă iei anticoagulante sau dacă ai avut sângerări nazale frecvente. După examinare, anestezia locală dispare în câteva zeci de minute; până atunci, evită să mănânci sau să bei fierbinte, ca să nu te arzi sau să nu te îneci.
Ce ar trebui să știi despre tratament?
Tratamentul depinde de cauză. În cazul laringitelor, repausul vocal și tratamentul simptomelor; pentru reflux, schimbarea obiceiurilor alimentare și, la indicație, medicamente; pentru noduli apăruți din suprasolicitare, terapie logopedică și tehnici de folosire a vocii; pentru polipi sau chisturi, uneori intervenție chirurgicală microscopică. Nu există un remediu universal, iar produsele promovate ca «miraculoase» pentru voce merită privite cu rezervă.
Pentru o imagine mai largă a investigațiilor explicate pe înțeles, GhidulClinicii publică materiale pentru pacienți. Dacă răgușeala persistă, nu o amâna: un consult ORL răspunde, de obicei, repede la întrebarea esențială, adică dacă este ceva de tratat sau doar de urmărit.
