Coachingul și consilierea psihologică pornesc din locuri diferite. Coachingul privește spre prezent și viitor și ajută un om funcțional să își limpezească obiectivele și pașii. Consilierea psihologică se ocupă de dificultăți precum anxietatea, depresia, stresul ori problemele de relaționare. Alegerea depinde, așadar, de ce anume stă în calea schimbării: lipsa unui plan sau o suferință.
Delimitarea apare negru pe alb pe site-ul Psiholog Anca Oltean, unde cele două tipuri de servicii sunt prezentate separat și sunt prestate prin entități diferite. Comparația de mai jos le ia pe rând, după scop, conținut și cadru, pentru profesioniștii aflați la o răscruce de carieră, pentru antreprenori și pentru cei care amână de mult o decizie.
Scopul: potențial de deblocat sau dificultate de lucrat
Pe site, coachingul este descris ca un proces colaborativ, orientat spre prezent și viitor, care „nu tratează o suferință, ci deblochează potențial”. Punctul de pornire este un om care funcționează bine în ansamblu, dar bate pasul pe loc într-o privință: nu știe dacă să accepte un post de conducere, vrea să își deschidă o afacere și tot amână, simte că viața profesională i-a înghițit tot restul.
Consilierea cognitiv-comportamentală are altă țintă. Ea se concentrează pe dificultăți care produc suferință și limitează viața de zi cu zi: anxietate și stres, depresie, epuizare profesională, insomnie, probleme în relații. Aici întrebarea de plecare nu este „unde vrea omul să ajungă”, ci „ce îl face să sufere și ce întreține acea suferință”.
Cui se adresează fiecare
Site-ul numește patru categorii pentru care coachingul are sens: profesioniști la o răscruce de carieră, antreprenori care vor claritate, părinți care își caută echilibrul și oameni care amână de mult o schimbare importantă. Trăsătura comună este că dificultatea ține de direcție și de decizie, nu de o stare care îi împiedică să funcționeze.
Consilierea psihologică se adresează celor la care starea însăși a devenit problema. Un manager care nu doarme de o lună, are palpitații înaintea fiecărei ședințe și evită telefoanele clienților nu caută, de fapt, un plan de carieră. Are nevoie de o evaluare. Diferența nu se vede întotdeauna din interior, iar o discuție inițială cu un specialist ajută la lămurirea ei.
Ce se lucrează în ședințe
Ariile de coaching enumerate pe site sunt trei: coaching de viață, de carieră și de leadership, la care se adaugă dezvoltarea personală, cu teme precum încrederea în sine, asertivitatea și comunicarea. Procesul urmărește patru lucruri:
- claritate, adică obiective bine definite în locul unei nemulțumiri difuze;
- plan, cu pași concreți și termene;
- responsabilizare, prin revenirea, de la o ședință la alta, asupra a ceea ce s-a făcut;
- perspectivă, o privire din afară asupra unei situații în care omul este prea implicat ca să o vadă întreagă.
Consilierea psihologică are o structură proprie, descrisă pe pagina dedicată: evaluare la început, stabilirea obiectivelor, plan personalizat cu exerciții între întâlniri, reevaluare și ajustare. Conținutul diferă. Se lucrează cu legătura dintre gânduri, emoții și comportamente, cu tiparele care țin o problemă în viață și cu tehnici pe care ghidurile clinice le recomandă pentru dificultatea respectivă.
Cadrul: două entități, două roluri
Aici site-ul Psiholog Anca Oltean este explicit. Afirmă că „coachingul nu este un act psihologic și nu înlocuiește consilierea psihologică sau psihoterapia”. Separarea se vede și în organizare. Coachingul, cursurile și workshopurile sunt prestate prin MINDUNIVERS S.R.L. Evaluarea psihologică, consilierea cognitiv-comportamentală și hipnoza terapeutică țin de Oltean I. Anca Raluca, Cabinet Individual de Psihologie.
Pentru client, distincția are consecințe practice. Actul psihologic este exercitat de un psiholog cu drept de liberă practică, atestat de Colegiul Psihologilor din România, și stă sub secretul profesional prevăzut de lege și de Codul deontologic, cu excepțiile limitate pe care legea le admite. Coachingul rămâne în afara acestui cadru, tocmai pentru că nu este un act psihologic. Cine alege un coach are, prin urmare, tot interesul să întrebe ce formare are acesta și unde își trasează limitele.
Unde se întâlnesc cele două
Granița nu este întotdeauna vizibilă de la început. Două situații ipotetice arată cum se întâmplă. Un antreprenor vine pentru un plan de extindere și, după câteva ședințe, reiese că amânarea are în spate o teamă veche de eșec. O specialistă care vrea să schimbe domeniul descoperă că nu lipsa de opțiuni o ține pe loc, ci o epuizare care nu trece nici după concediu. Site-ul spune că asemenea blocaje mai adânci, fie ele anxietate, epuizare sau tipare vechi, pot fi lucrate în cadrul potrivit, cel de consiliere psihologică.
De aici importanța formării celui care conduce procesul. Un coach care este și psiholog poate recunoaște momentul în care discuția a ieșit din teritoriul coachingului și poate spune acest lucru deschis, în loc să continue cu planuri și termene peste o problemă care cere altceva. Mutarea dintr-un cadru în celălalt se discută cu clientul și nu se face pe nesimțite.
Repere practice pentru cine cântărește opțiunile
Potrivit informațiilor de pe pagina serviciului de coaching și dezvoltare personală, o ședință de coaching durează până la 60 de minute. Ședința individuală de consiliere psihologică are până la 50 de minute. Ambele se pot ține la cabinet, în Cluj-Napoca, sau online, prin videoconferință, cu programare prealabilă.
Pe lângă activitatea cu clienții, Anca Oltean este și formator al cursului Specialist Coaching organizat de Eurodeal, Centrul de Formare. Amănuntul îi interesează pe cei care vor să știe cum se raportează un coach la propria metodă: cine o predă este obișnuit să îi explice etapele și limitele.
Întrebări utile înaintea alegerii
Câteva întrebări ajută la orientare. Dificultatea ține de „ce să fac mai departe” sau de „cum mă simt de o vreme”? Somnul, pofta de mâncare și relațiile au rămas în linii mari la fel? Există energie pentru schimbare, dar lipsește direcția, ori lipsește chiar energia? Când răspunsurile indică o stare care apasă de săptămâni întregi, drumul firesc începe cu o evaluare psihologică. Dacă simptomele sunt și fizice ori ridică întrebarea unei medicații, cuvântul aparține medicului de familie sau medicului psihiatru, pentru că psihologul nu prescrie medicamente și nu pune diagnostice medicale.
Când starea generală este bună și lipsesc claritatea și planul, coachingul poate fi cadrul potrivit. Niciuna dintre variante nu vine cu promisiunea unui rezultat. La Psiholog Anca Oltean, alegerea se lămurește încă de la contactul inițial, pornind de la ceea ce caută persoana. Cele două servicii se pot completa, dar nu se înlocuiesc unul pe altul.
