O decizie de impunere considerată greșită se contestă mai întâi la administrația fiscală, printr-o contestație scrisă depusă în 45 de zile de la comunicarea actului. Termenul este de decădere: după depășirea lui, contestația nu mai este analizată pe fond. Abia după acest pas administrativ, numit procedură prealabilă, contribuabilul se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Ce acte fiscale pot fi contestate?
Pot fi contestate deciziile de impunere și celelalte acte administrative fiscale prin care se stabilește o sumă de plată sau se refuză un drept al contribuabilului. Cele mai frecvente sunt deciziile emise după depunerea unei declarații, deciziile de după o inspecție fiscală, deciziile privind obligațiile accesorii, adică dobânzi și penalități, și deciziile prin care se respinge o cerere de restituire.
O notificare simplă, prin care fiscul cere informații sau semnalează o neconcordanță, nu este de obicei un act de impunere. La ea se răspunde cu explicații și documente, după cum arată ghidul despre reacția corectă la o notificare de la fisc.
Care este termenul pentru contestație?
Termenul general este de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal. Data comunicării depinde de modul de transmitere, iar diferențele contează la calcul.
| Situația | Termenul de contestare | De la ce dată curge |
|---|---|---|
| Actul menționează calea de atac | 45 de zile | De la comunicarea actului |
| Actul nu menționează termenul și organul la care se depune | 3 luni | De la comunicarea actului |
| Contestația nu este soluționată | Acces la instanță după 6 luni | De la depunerea contestației |
| Decizia de soluționare este nefavorabilă | 6 luni pentru acțiunea în instanță | De la comunicarea deciziei |
Pentru actele primite electronic, data comunicării se verifică în istoricul din Spațiul Privat Virtual, care păstrează momentul punerii la dispoziție a documentului.
Ce trebuie să cuprindă contestația?
Contestația este un document scris care trebuie să identifice clar contribuabilul, actul atacat, suma contestată și motivele. O contestație fără motivare riscă să fie respinsă ca nemotivată, chiar dacă a fost depusă la timp.
- Datele de identificare: nume, cod numeric personal sau cod fiscal, adresă și, dacă există, datele împuternicitului.
- Obiectul: numărul și data actului contestat, plus suma exactă contestată, defalcată pe impozit și accesorii.
- Motivele de fapt: ce a constatat fiscul și de ce situația reală este alta.
- Motivele de drept: regulile fiscale pe care se sprijină argumentația.
- Dovezile: contracte, facturi, extrase de cont, declarații depuse anterior, atașate în copie.
- Semnătura contestatorului sau a reprezentantului, cu dovada calității acestuia.
Unde se depune și cine o soluționează?
Contestația se depune la organul fiscal care a emis actul atacat, chiar dacă este analizată de o structură separată, specializată în soluționarea contestațiilor. Depunerea se poate face la registratură, prin poștă cu confirmare de primire sau electronic, iar dovada depunerii se păstrează împreună cu dosarul.
Structura de soluționare poate admite contestația în tot sau în parte, o poate respinge sau poate desființa actul, caz în care organul fiscal emite unul nou, cu o analiză refăcută. Un principiu important protejează contribuabilul: prin soluționarea propriei contestații, situația lui nu poate fi agravată.
Contestația oprește plata sumei stabilite?
Contestația nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Suma rămâne exigibilă, iar fiscul poate trece la executare silită chiar dacă dosarul este în curs de analiză. Suspendarea executării se cere separat, la instanța de contencios administrativ, care poate pune condiția unei cauțiuni.
Plata sumei nu înseamnă renunțarea la contestație. Dacă aceasta este admisă ulterior, sumele achitate în plus se restituie, iar contribuabilul evită între timp acumularea dobânzilor și penalităților.
Cum se pregătește dosarul în primele zile?
- Se notează data comunicării și se calculează ultima zi a termenului de 45 de zile.
- Se compară decizia cu declarațiile și documentele proprii, pentru a izola exact sumele cu care contribuabilul nu este de acord.
- Se strâng dovezile, ordonate cronologic, după metoda descrisă la organizarea actelor fiscale pe parcursul anului.
- Se redactează contestația cu câteva zile înainte de termen și se depune printr-o modalitate care lasă dovadă.
La sume mari sau la decizii emise după o inspecție fiscală, sprijinul unui consultant fiscal sau al unui avocat specializat ajută la formularea motivelor de drept, care decid adesea soarta contestației.
